M'UZICĂ, (4) muzici, s.f. 1. Arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Stiinţă a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului si al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creaţie componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziţii muzicale. ◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. 4. Orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare si de pulsaţiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. - Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik.
Sursă : DEX'98 (41299)  - hai

M'UZICĂ s. v. acordeon, orchestră.
Sursă : Sinonime (195410)  - siveco

M'UZICĂ s. 1. v. cântec. 2. muzică serială v. serialism. 3. (MUZ.) cântare. (~ se aude până departe.) 4. v. fanfară.
Sursă : Sinonime (195409)  - siveco

m'uzică s. f., g.-d. art. m'uzicii; (orchestre) pl. m'uzici
Sursă : DOR (263816)  - siveco

M'UZI//CĂ ~ci f. 1) Arta care exprimă sentimente, idei, stări psihice în imagini artistice sonore. ◊ ~ vocală muzică interpretată cu vocea (de către un cântăreţ, un ansamblu sau de către un cor). ~ instrumentală muzică executată la instrumente, fără participarea vocilor omenesti. 2) Creaţie muzicală; melos. 3) Stiinţa sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 4) fig. Îmbinare melodioasă a sunetelor vorbirii în cadrul unei opere literare. ~ca din versul lui Eminescu. 5): ~ militară fanfară (militară). [G.-D. muzicii] /<lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik
Sursă : NODEX (344195)  - siveco